Renastem din experiente, daca mai avem sansa, caci experienta ne maturizeaza, ne creste ca oameni, ca suflete, ca entitati. Uneori insa viata nu ne mai rezerva acest lucru si atunci timpul se comprima in bucurie si suferinta, in iubire si resemnare. Filmul in discutie este o parabola, dar si o marturie vie a vietii de expat. Filmul merita vizionat, ca fiind o oglinda a comunitatii romanesti din Cipru, desi nu as putea spune ca o reflecta fidel. Este un posibil crampei de existenta.
Parintele Ciprian Mega, cel carea ctitorit micul asezamant bisericesc de la Episcopio, a daruit aceasta modesta bijuterie cinematografica, in calitate de regizor, cu mijloace putine, insa cu rezultate placut suprinzatoare. Am recunoscut cu placere locuri prin care pasesc adesea, am recunoscut oameni pe care am avut placerea sa ii intalnesc, recunosc, ma resimt cumva in acest film, in strigatul acelei femei nevoita a se descurca singura printre straini asa cum poate. Si ma simt norocoasa si luptatoare. Si eu, si celelalte zeci de mii de romani care vietuim aici, muncind cinstit pentru familiile noastre, insa nu intotdeauna feriti de necazuri. Suntem niste invingatori in suflete!
Puteti viziona filmul pornind player-ul de mai jos: