Calator prin Cipru

Ciprul este un paradox, o tara saraca cu oameni bogati, o tara mica dar nu neinsemnata. Ciprul este un loc care merita vizitat, un taram pe care, odata ajuns, ai vrea sa ramai multa vreme ca sa ai timp sa-l descoperi in intregime. Insula Cipru este vestita pentru peisajele pitoresti si pentru lunga si tragica ei istorie.

Asezat in cel mai vestic colt al coastei mediteraneene, Cipru era un loc stravechi de negot, ravnit cu infocare secole la rand de multe civilizatii in incercarile acestora de a domina pamantul cunoscut. Azi, la fel de pasnic, este paradisul unui explorator, cu o istorie de 10.000 ani. Aproape oriunde ai merge poti fi sigur ca pasesti pe o farama din trecut. Exista asezari stravechi, ramasite ale vastelor regate, domenii romane si biserici bizantine, castele ale cruciatilor si fortarete venetiene magnifice.

Insula împărţită în două

Țara este divizată în două: partea de nord, teritoriu recunoscut doar de turci şi administrat chiar de ei, şi partea de sud, care este „bucata” care face parte din Uniunea Europeană. Comunitatea ciprioţilor greci, din sud, este despărţită de cea a ciprioţilor turci prin aşa-numita „Linie Verde”. Inclusiv Nicosia este divizată în două, fiind singura capitală din lume aflată în această situaţie.
Foarte important de ştiut în acestă privinţă este faptul că dacă intri în Cipru prin partea de nord, cea turcă, nu poţi trece în sud decat ca turist, pentru o perioada de 2 saptamani. Iar pentru că aşa-numita „Republică Turcă a Ciprului de Nord (RTCN)” nu este recunoscută de Organizaţia Naţiunilor Unite şi, implicit, nici de ţara noastră, Ministerul Afacerilor Externe le recomandă turiştilor români să acorde o atenţie specială călătoriilor pe acest teritoriu. Dacă mergi din sud către nord, trebuie ca trecerea să fie făcută prin punctele special desemnate.
În ciuda acestui conflict între ciprioţii de origine greacă şi cei de origine turcă, Cipru este o ţară foarte liniştită, unde criminalitatea este foarte redusă.

Moştenirea britanică

Pînă în 1960, Cipru a fost colonie a Regatului Unit, motiv pentru care aici îşi au reşedinţa şi afacerile mulţi britanici. Mai mult, staţiunile sunt luate cu asalt de turiştii britanici. Vei remarca multe urme lăsate de această dominaţie: de la engleza fluentă pe care o vorbesc ciprioţii, la volanul pe dreapta şi la tipul de prize folosite.
Astfel, este important să ştii că în Cipru vei avea nevoie de adaptor, pentru că prizele de aici au trei pini. La unele hoteluri poţi găsi adaptoare la recepţie.

Sensibili cu originea lor

În zona de sud, cea mai căutată pentru vacanţe, deşi vorbesc limba greacă, cultura şi obiceiurile lor se aseamănă izbitor cu ale grecilor, ciprioţilor nu le vor cădea prea bine remarcile în aceste privinţe, pentru că se consideră diferiţi faţă de greci, cu o identitate aparte. Este de la sine înţeles că o comparaţie cu turcii va fi infinit mai ofesatoare.
Există o ranchiună mai mult sau mai puţin făţişă a ciprioţilor greci faţă de invadatorii turci, mai ales că, în momentul separării, mulţi ciprioţii greci alungaţi din partea de nord au fost nevoiţi să renunţe la case, familii şi prieteni.

Agia Napa, adresa exactă a distracţiei

În partea de sud găseşti „capitalele distracţiei” Agia Napa, Limassol şi Pafos. Agia Napa este poate cea mai în vogă staţiune: dacă ziua ai posibilitatea să leneveşti pe poate cea mai frumoasă plajă de pe coasta cipriotă, noaptea oferta de distracţie este nelimitată. Staţiunea nu doarme niciodată în timpul sezonului şi este practic „cotropită” de tineri britanici şi nordici.
O plajă de vis găseşti şi în Protaras. Limassol este o altă staţiune de vacanţă atractivă, care se află între două cetăţi antice, Kourion şi Amathous. Larnaca este o destinaţie de vacanţă ceva mai liniştită, cu multe lăcaşe de cult de vizitat. Pentru o „lecţie” de istorie nu trebuie să ratezi oraşul Pafos, locul unde zieţa Afrodita a ieşit din mare. Pentru puţină răcoare, la care vei râvni ţinând cont de temperaturile de aici din timpul verii, poţi vizita Munţii Troodos.

Volanul pe dreapta

Ciprioţii circulă pe partea stângă a drumului, fapt care este debusolant şi, mai ales, periculos şi pentru pietoni. Mare atenţie la traversare, mai întâi te uiţi în partea dreaptă şi apoi în stânga, adică invers decât acasă!
Venirea în Cipru cu maşina personală poate fi o mare bătaie de cap nu numai pentru că trebuie să conduci pe „contrasens”, ci şi pentru că, fiind o insulă, va trebui să traversezi cu feribotul din Grecia sau din Turcia, iar cheltuielile cu transoprtul pot fi astfel foarte mari.
Preţurile pentru închirierile auto pornesc de la aproximativ 40 de euro pe zi. Tarifele la taxi variază în funcţie de regiuni şi sunt destul de piperate, pornirea costă 3-5 euro, iar pe kilometru plăteşti în jur de 0,6-1 euro.
Blue Air, TAROM, Cyprus Airways şi Olympic Airways sunt operatori aerieni care au curse directe regulate spre cele două destinaţii din patrea de sud a Ciprului, aeroporturile din Larnaca şi Pafos.

Vorbitori de limbi străine

Limbile oficiale în Cipru sunt greaca şi turca, însă, cu o engleză aproximativă, nu vei avea probleme de comunicare, pentru că majoritatea localnicilor vorbesc fluent această limbă, cu atât mai mult personalul din sectorul turistic, cu care, de asemenea, te poţi înţelege şi în franceză sau germană.
Mai mult, vei întâlni mulţi conaţionali angajaţi în resorturile turistice. Ortodocşii sunt majoritari aici, credinţa fiind foarte importantă pentru ciprioţi, la fel ca şi familia.
Ciprioţii sunt foarte primitori cu străinii şi joviali din fire. Mulţi îi caracterizează ca fiind genul de oameni care îţi dau şi „cămaşa de pe ei”.

Taverne cu mancare, muzică şi dans

Nu rata măcar o seară într-o tavernă grecească, unde poţi asculta muzică tradiţională, poţi mânca pe săturate, numai bunătăţi, şi poţi „gusta” o mostră din distracţia ciprioţilor. Îi vei vedea cum se ridică să danseze, în stil grecesc, cum spun ei: „ca un bărbat beat”. „Ringul de dans” se poate muta şi pe mese, iar dacă eşti însoţit de localnici să nu te aştepţi că scapi fără un dans. Ei te învaţă paşii, iar tu trebuie doar să-i urmezi. Nici singur nu eşti „în siguranţă”.
Hotelurile din staţiunile cipriote îşi merită în general stele, însă preţurile din resorturi sunt, în mare parte, foarte ridicate. Serviciul este, de obicei, inclus în notele de plată, reprezentând 10% din total, dar dacă nu este, bacşişul ar trebui să se situeze cam la acelaşi nivel. Şoferii de taxi şi portarii apreciază micile atenţii.

Pe masa ciprioţilor

Ciprioţii nu dezamăgesc nici la capitolul culinar, bucătăria cipriotă fiind un melanj culinar greco-turc, cu influenţe franceze, italiene şi chiar engleze, dar şi accente locale.
Predominat în bucătăria cipriotă este caracterul grec, dat de densitatea populaţiei de origine greacă (80% din totalul populaţiei). Iar dacă în nordul dominat de turcii musulmani nu se găseşte porc, în sudul ciprioţilor greci îl vei găsi, sfidător, la tot pasul.
În general, în Cipru, ca mai peste tot unde grecii şi-au pus amprenta, se mănâncă bine. Ciprioţii iubesc grătarele la care se prăjesc toate tipurile de carne, peşti şi fructe de mare, legume şi chiar brânzeturi. Unul dintre brandurile culinare ale Ciprului este chiar o brânză la grătar: halloumi. Produsă din amestec de lapte de oaie şi capră (rar şi cu adaos de lapte de vacă), halloumi are un gust uşor sărat, este relativ asemănătoare la texetură cu mozzarella şi se pretează la a fi rumenită pe grătar fără riscul de a se topi. Încearcă halloumi cu mentă pe grătar! Se regăseşte atât pe meniurile felurilor principale cât şi în cele de mezedes (aperitive).

Grătar, grătar şi iar grătar

Bucătăria cipriotă a luat ce este mai bun din cele două mari culturi culinare care o compun şi a pus totul pe grătar. Shish kebap-ul şi doner-ul de la turci şi souvlaki de la greci. În plus, a adăugat notele locale: loukaniko (specialitate locală de cârnat) şi sheftalia (mixt de porc-miel, preparat pe grătar, asemănător la formă, în funcţie de zonă, cu un hamburger sau un mititel).
Ciprioţii exploatează la maximum caracterul insular al ţării lor. Peştii şi fructele de mare, gătite în toate formele, dar în special la grătar şi servite stropite cu lămâie şi ulei de măsline fac parte din specificul locului.Spre deosebire de Grecia, unde stiffado (tocaniţa) se găteşte cu predilecţie din carne de vită, în Cipru este populară o specialitate care poartă acelaşi nume generic, dar foloseşte carnea de caracatiţă.
Printre mâncărurile locale gătite se remarcă macaronia tou fornou (versiunea cipriotă a grecescului Pastitsio) - amestec de paste cu carne tocată şi roşii la cuptor - care trădează influenţa pe care veneţienii au avut-o asupra insulei. Veţi găsi aici şi o versiune cipriotă de sarmale.

Băutură pe măsură

Dulciurile cipriote se remarcă printr-o pasiune - uneori exagerată - pentru zahăr. Vei regăsi aici mult disputatele (între greci şi turci) baclavale şi restul dulciurilor din aceeaşi familie, dar şi fructe conservate într-un sirop de zahăr (glyka), numai bune de pus pe iaurt.
Cafeaua locală (turcească sau grecească, depinde dacă întrebi un turc sau un grec), la ibric, se regăseşte peste tot şi îţi va aduce aminte de România de dinainte de 1990.
Cea mai răspândită bere din Cipru este brandul local Keo. În materie de vinuri, ciprioţii au o lungă şi calitativă experienţă, deoarece au profitat din plin de toate influenţele (greceşti, italiene, franceze). Vinurile de masă servite în taverne au un bun raport calitate-preţ. Commandaria este numele unui vin dulce, băut atât ca desert, cât şi ca aperitiv.
Zivania e numele celei mai plăcute suprize alcoolice din Cipru. Un distilat din strugurii rămaşi după tescuire (presare pentru obţinerea mustului pentru vin) şi vinuri albe de calitate superioară. Bea cu moderaţie. Dacă e foarte rece nu vei simţi, dar are o tărie alcoolică 45%!